Astăzi am avut parte de o surpriză mare mare. Atât de mare că nici măcar n-am știut cum să reacționez la ea .

Astăzi am îndrăznit să spun „Nu știu !”. Îi învăț pe ai mei că nu e nicio rușine să nu știi , ba chiar e foarte bine pentru că asta înseamnă că în curând vei află ceva nou! Cu toate astea, mie mi-a fost, până azi!

Astăzi m-am trezit cu atât de mulți oameni în jurul meu, cât nu credeam că e posibil . Am primit mesaje, telefoane și mai ales multe încurajări . Am primit foarte mult curaj. Mult mai mult decât mi -a trebuit mie ca să scriu postarea de mai jos:

Cert este că m-am hotărât să strig tare și clar ce am nevoie pentru că nu sunt singură deloc! Sunt cel puțin 18 oameni care mă vor ajută să realizez acest vis mișto pe care îl am, dar pe care nu știu de unde să-l apuc.

Pe 20 Mai este ziua mea și îmi doresc din tot sufletul meu să-mi donez ziua de naștere, dar nu în bani ci în litri de sânge. 

Problema este că, singură, nu pot dona decât vreo 450 ml.

Am nevoie de voi!

Am tot amânat să vorbesc despre acest vis al meu pentru că nu știam de unde să-l apuc. În capul meu este un vis frumos care va ajuta mulți oameni.

Îmi închipui toți prietenii mei și familia, că vor veni și vom sta la glume și povești derevedere până când vor intra să-și testeze sângele. Apoi mai vorbim puțin până le vine rândul să doneze, iar după 10 minute, ne vom regăsi la un pahar de suc de portocale și o gustare hrănitoare.

Prima oară când mi-am pus problema de a dona sange a fost acum vreo 6 ani, când tatăl prietenei mele avea nevoie de sânge. (Da, știu, cam târziu în viața mea:( Nu cunoșteam termenul educație civică atunci ). Cu toate astea, pentru ca nu aveam grupa de sânge de care avea nevoie tatăl ei, n-am mai donat. Habar n-aveam câtă nevoie aveau și alții de sânge, poate chiar cu B3, grupa mea.

Am aflat dupa vreo 2 ani, culmea dupa ce am devenit mamă. Am început să mă lovesc de tot felul de anunțuri de nevoie de sânge și am început să citesc. Așa am aflat de fapt câtă nevoie e de acest gest. Un gest care pe tine, donator, nu te costă decât 2-3 ore din viața ta. Atat! Sângele pe care îl donezi nici nu l-aș pune la socoteala, el se reface ca volum in maxim 60 minute. Până ajungi să te întinzi în pat acasă, deja e refăcut.

Din pacate, atunci când m-am trezit nu am mai putut dona, o alaptam pe Emily. Și uite așa au mai trecut vreo 4 ani. Fie am fost însărcinată, fie alăptam.

Pe 2 Februarie, însă, am reușit! Am citit articolul scris de Oana Bratila și m-am dus!

Recunosc că aveam emoții. Deși nu mi-e frică de ace sau sânge sau injecții, nu am un istoric foarte bun în ceea ce le privește.

Toate emoțiile s-au spulberat când Doamna care înregistra formularele de donație m-a întrebat dacă am venit să donez pentru cineva anume. Am răspuns că nu. Atunci și-a ridicat ochii din calculator și mi-a spus…

„Vămulțumim! Este mare nevoie, să știți!”

Atunci mi-a venit să plâng. Nu mai aveam emoții. Nu mi-a mai fost teamă că poate mi se va face rău. N-a mai contat nimic, doar că pot să dau și eu o mâna de ajutor unor oameni sau unor copii care au nevoie de o transfuzie de sânge cu B3 pozitiv.

Atunci mi-am dat seama că pot să fac mai mult de atât. Pot și trebuie să reușesc să adun mai mulți oameni din jurul meu să donăm sânge.

De două luni visez la asta și de două luni am rămas blocată în ideea că nu știu de unde să încep.

Deși am făcut atâtea evenimente în ultimii 7 ani, iată că pe acesta nu știam de unde să-l încep. Simțeam că nu am cum să fac doar eu acest eveniment, sigur am nevoie de ajutor pe care nu-l am. Și într-un asfel de moment am scris astăzi mesajul de mai sus.

Răspunsurile tuturor celor care mi-au scris, care majoritatea mă cunosc de niște ani, au fost de încurajare și de ajutor. Acum știu că voi reuși să organizez această „petrecere de donare de sânge”. Trebuie doar să rezolv partea logistică cu donarea de sânge, în rest e că și rezolvat 🙂 Dacă aveți vreo idee, va rog să-mi scrieți un mesaj, un comentariu, un porumbel călător, orice.

Am scris acest articol pentru că vreau să vă mulțumesc! Pentru că îmi sunteți alături, pentru că mă citiți și mai ales pentru că astăzi, mi-ați dat curaj!

Ne vedem pe 20 mai! E într-o duminică și sper să reușesc să realizez ce mi-am propus. Dacă nu, sper măcar, să-mi faceți cadou promisiunea că veți merge să donați direct la Centrul de Transfuzie Sanguină Bucureşti.


Pe 21 Aprilie merg la conferința Educația Modernă. Vii și tu cu mine?

educatia moderna

2 thoughts on “Atunci când nu știi cum să ceri ajutor, ai curaj, încearcă… eu asta fac ACUM!”

  1. Eu tocmai am donat, dar te ajut cu bratele..sa organizezi, sa faci “zgomot”, u name it. Felicitari pt idee! Mama lu’ Melek.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

%d blogeri au apreciat: