Sunt în avion acum. Ne întoarcem de la Kiev după 2 săptămâni de aventură.

Andrei doarme în brațele mele, parcă doborât de toate informațiile acumulate în ultimele 14 zile. Imediat ce avionul a fost în aer și am spus “Pa” Kiev-ului, a închis ochii și s-a culcat.

andrei doarme in avion

Eu sunt încă în șoc. Sufăr din cauza despărțirii 😕😖😞

Au fost două săptămâni incredibile!!!

Ar fi fost extraordinare dacă ar fi fost și Edy alături de noi. El, din păcate pentru noi, a lucrat. Nu a reușit să stea cu noi decât vreo 4 zile adunate. Am realizat abia astăzi că am iesit în oraș împreună doar de 3 ori. Azi, în ultima zi a fost a treia oară.

Cel mai greu le-a fost copiilor care au adormit în 3 seri plângând după el. Eu am rezistat la fel ca și în București, m-am culcat odată cu copiii ca să nu-i simt lipsa. În felul ăsta și dorul de el se atenuează și nu mai doare la fel.

Din fericire, această chinuială a avut pentru mine și copii un mare bonus, Kiev-ul la picioarele noastre timp de 13 zile.

Ne-am plimbat aproape de dimineață și până seara. Am avut zile în care am mers pe jos 12-13 mii de pași. Am mers cu metroul, cu tramvaiul, cu mașina.

Am vizitat 5 muzee, 2 biserici, vreo 6 monumente istorice, 3 mall-uri, un târg de Crăciun pentru adulți și un târg de Crăciun pentru copii. Cu toate astea, sunt tot pe  atâtea lucruri frumoase pe care nu am mai ajuns să le vedem.

Am alergat după carne de vită  și borș și într-un final am făcut o ciorbă  acrită cu lămâie, dar ne-a mers la suflet!

Ne-am minunat de un oraș superb cu clădiri mari și frumoase, cu bulevarde largi de 4-5 benzi, aglomerate de mașinile bușite lăsate în mijlocul drumului. Un oraș cu oameni frumoși, dar care nu cunosc o boabă de engleză cu excepția celor tineri care-ți răspund foarte amabil la întrebări. Un oraș relativ ieftin, cel puțin la mâncare, dar fără să fie invadat de lucruri ieftine și kitsch-uri.

Am descoperit o cultură nouă, destul de diferită de a românilor și recunosc că mi-a placut maxim!!!

Am sărbătorit Crăciunul  într-o țară unde se sărbătorește abia la vreo 2 săptămâni după noi, dar nu am simțit diferența. Hotelul la care ne-am cazat a avut grijă în ambele ocazii, și de Crăciun și de Revelion, să ne ofere cadouri și să ne facă să simțim la maxim magia sărbătorilor.

Nu degeaba visez la Kiev de când am auzit prima oară numele. Orașul m-a cucerit definitiv!

Sper doar să reușesc să mă întorc la el, să-i mai descos puțin misterele și să termin de văzut și restul lucrurilor pe care mi le-aș fi dorit să le văd.

Pa, Kiev! Până data viitoare!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

%d blogeri au apreciat: