Andrei a adormit. S-a întors cu spatele la mine și respiră profund. Mai stau puțin să fiu sigură că doarme.

În dreapta mea e Hubby. Îl ating ușor să-i spun printr-o atingere cât de mult îl iubesc, doar că nu eram singura. Mă întâlnesc cu niște degețele care mă strâng tare și îmi spun “Și eu te iubesc, mami!”.

Mă sui peste Hubby ca să-i dau Emilușei un pupic de noapte bună. Hubby geme, pesemne că l-am storcit cu oasele mele. Eu continui să o iubăresc pe Emily, Hubby continuă să geamă. Eu râd, Emilușa râde și întreabă în șoaptă

– Ce e mami?

– Nimic, iubita mea, ne iubim mult, toți patru!!!”

Așa s-a încheiat ziua asta, iar eu am venit să vă spun și vouă cum ne distrăm noi noaptea, dormind toți 4, in One big happy bed și o saltea de tineret :), iar asta este cea mai bună formă a noastră.

Dormim toți 4, “IN ONE BIG HAPPY BED” și o saltea de tineret 🙂

Uneori ne-ar plăcea și nouă să dormim ca atunci când eram doar noi doi. Să adorm pe el spre finalul filmului. Să ne cuibarim unul în celalălt atunci când nu dădeau drumul la căldură spre sfârșitul toamnei.

O perioadă, am și dormit așa chiar dacă aveam un copil. Emily a dormit singură în camera ei primii 3 ani din viață, cel puțin până pe la 4-5 când venea la noi. Apoi lucrurile s-au schimbat. A apărut Andrei, iar Emily nu a mai vrut să doarmă singură. O reacție normală de altfel pentru un copil care tocmai s-a trezit cu un bebeluș ce primea mai multă atenție decât ea.

Am încercat de atunci să dormim toți 4 și am luat o saltea imensă de 2 metri pe 2 metri pentru patul facut de Hubby din peleți. Doar că la început Andrei nu voia să doarmă cu noi. Se foia până îl duceam la el în pătuț. Apoi a început să se trezească foarte des așa că Emily nu prea reușea să doarmă. Chiar dacă Andrei nu se trezea, atunci era ea răcită si tușea, așa că tot nu putea dormi cu noi că îl trezea ea pe Andrei .

O bună parte din primul an cam așa a fost. Fie îl deranja ea pe el cu muci si tuse, fie o deranja el pe ea cu treziri și mârâieli.

Așa că am ajuns să facem ce am zis ca nu vom face ever… săne separăm. Eu cu Andrei într-o cameră și Emily cu Hubby în dormitorul ei.

Aia a fost printre cele mai grele perioade ale noastre ca și cuplu.  De fapt, a fost chiar a doua cea mai greaperioadadin relația noastră, după cea pe care am avut-o la vreo doi ani de relație.

Stăteam separați și abia ne vedeam. Eram ca doi colegi de camera, fiecare cu viețile lui. În serile în care nu adormeam eu cu Andrei, adormea el cu Emily. Dacă totuși reușeam să rămânem treji amândoi, eram prea rupți de oboseală ca să reușim să ne conectăm în vreun fel, iar faptul că ai noștri copii dormeau fiecare în câte una din cele 2 camere disponibile, nici asta nu a ajutat prea mult.

Intimitatea noastră ajunsese grav pe minus.

Atunci când reușea să o culce pe Emily fără să rămână lângă ea și venea în pat cu mine și Andrei, atunci era o noapte bună.

Așa mai reușeam să ne bucurăm de îmbrățișările noastre și de faptul că dormeam în aceași camera, pe același pat, bașca sub aceași pătură. Ne bucuram de lucrurile astea  mai mult decât la începutul relației noastre, când totul era nou. Erau micile noastre bătălii câștigate în războiul cu intimitatea. Cel puțin până când se trezea Emily și îl striga și atunci ne despărțeam din nou cu un oftat mare.

După lupte seculare cu trezirile lui Andrei, care au durat 1 an, am reușit! Eu și Hubby ne-am reîntâlnit în patul nostru de 2/2. Doar că nu eram doar noi doi, ci eram toți 4 🙂 Still… there was progress 🙂

Acum dormim în continuare așa, toți 4 și așa ne e cel mai bine. Copiii sunt liniștiți, iar noi putem să adormim din nou ținându-ne în brațe, și unul pe celălalt și pe copii cu cealaltă mână.

Cred că ăsta este și motivul pentru care ne place așa de mult la cort, suntem obișnuiți de acasă să dormim pe aceași saltea 🙂

PS. Acesta nu este un articol despre co-sleeping ci despre faptul că există relație de cuplu fericită, există și intimitate, chiar și cu încă doi copii în pat, pentru că intimitatea nu înseamnă sex… sexul poate fi făcut oriunde!


 

Eu sunt Ada, mămică de doi copilași drăgălași și diferiți precum soarele și luna. Ea are 3 ani și jumătate și este blândă, calmă, răbdătoare și înțelegatoare, iar el are 9 luni și a venit ca o tornadă care ne dă pe spate cu zâmbetele și forța lui. Sunt o femeie fără toate doagele în ordine, îmi plac culorile și sunt mega îndrăgostită de jumătatea mea mai bună. 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*