Păi e simplu, devii mamă de copii… doooohhhh! De fapt nu e atât de simplu, nu pentru mine. Încă mă acomodez în acest rol de mamă de băiat și încă mă solicită destul de mult.

De când am aflat prima oară că sunt însărcinată mi-a fost frică să fie primul copil băiat. Nu e vorba că-mi doream fată, dar îmi era frică să fie băiat, eram aproape îngrozită. De ce??? Pentru că “ce-i fac la penis???” Aoleu, ce e ăla și ce trebuie să-i fac??? Panicăăăă!!!

Doamne ajută! Ecografia a zis că Emily e Emily și că are părul lung 🙂

Ei bine, m-am liniștit. Știam cum să fiu mamă de fată! Și eu sunt fata mamei mele deci am avut cel mai bun exemplu. Știam cum imi doresc să se dezvolte, ce valori vreau să aibă la loc de cinste, cum să se poarte cu cei din jurul ei. Ce mai, rețeta era făcută, trebuiau doar ingredientele, anii dezvoltării ei.

Apoi am zis, gata sunt pregătită pentru un băiat, iar când ecografia a confirmat-o am zis sigură pe mine

“Yes, I can do this!”

Acum știu ce e ăla un bebeluș, colici, alăptare, dezvoltare emoțională… I got this!!! Având în vedere că știam atât de multe, penisul nu părea să mai fie atât de important, nu ma mai speria, eram pregătită.

But, boy, was I wrong!!!

De fapt … NU eram deloc pregătită!!! DELOOOOOOC!!! Iar penisul, vă spun, chiar contează!!! Vine cu forță fizică incredibilă, vine cu neînfricare, cu un curaj nemărginit, vine cu determinare și cu multe alte lucruri pe care nu le știam de la intâia mea născută!

Acum chiar râd când mă gândesc la naivitatea mea și siguranța cu care mă așteptam să le pot face față celor doi. E un ras isteric, dar chiar rad :))

Andrei pur și simplu mă dezarmează de tot ce știam în materie de creșterea copiilor! Mă face să mă îndoiesc de tot ceea ce fac, de tot ceea ce-i spun, iar când lucrurile sunt dificile, este evident vina mea!!! Cam așa gândesc eu cu Andrei, nu sunt sigură de nimic în ceea ce-l privește și totul se simte ca o luptă! De teritoriu, de atenție…

Este un băiețel care mă uimește în fiecare zi cu tot ceea ce face și tot ceea ce este, dar este necruțător! Așa îl simt. Simt că peste câțiva ani când am să împlinesc 50 ani și am să mă fac albastră în păr, Emily îmi va spune cu blândețe, “Daaaa, iți scoate ochii în evidență!”, iar el va spune scurt “Ce e cu culoarea asta în capul tău???” Pariu!!!

E mult mai curajos și îndrăzneț! Cel mai bine se joacă pe masă decât pe jos, iar mie îmi stă inima în loc de fiecare dată când îl văd, dar înghit în sec, mă apropii încet și îl las să-și testeze limitele.

Este prietenos și curios, se duce la copii mai mari și le flutură mâna în fața lor în semn de bună!

Este hotărât și încăpățânat, face tantrumuri de la 1 an și face din alea frumoase cu întins pe jos și dat din picioare!

E iubitor și atent, se lipește de tine când îl iei în brațe de zici că nu te-a mai vâzut de ani de zile! Este atent și răbdător, observă jocul copiilor mai mari și apoi îl imită și el.

Este calm și are răbdare să-i citești povești scurte încă de când stătea în funduleț, sau mai bine zis se punea cu fundul pe carte.

Și mai e și ordonat, un cuvant pe care nu pot să-l mai folosesc în descrierea altui membru al familiei noastre… el chiar iși pune jucăriile la loc, pijamaua pe pat… ȘOOOOOCCCC??? CINE L-A ÎNVĂȚAT CĂ NE STRICĂ FENG-SHUI-UL??? :)))

Este minunat și atât de diferit de ea, de orice copil pe care îl cunosc!

Este un copil al extremelor și parcă mă văd în el din ce în ce mai mult în fiecare zi. Parcă văd deja ușile trântite la 14 ani și un “Lasă-mă în pace!” urmat de o muzică dată la maxim…. Mda, cam așa o să fie!

Până atunci, încerc să țin pasul cu el, încerc să îl ajut să se dezvolte cât pot eu de bine și continui să devorez lista de cărți despre creșterea băieților pentru că mi se par tare diferiți de fete….

Dacă aveți recomandări de cărți pentru mine, le aștept cu brațele deschise!!!

foto: arhiva personala, PHOTOLIX


Eu sunt Ada, mămică de doi copilași drăgălași și diferiți precum soarele și luna. Ea are 3 ani și jumătate și este blândă, calmă, răbdătoare și înțelegatoare, iar el are 9 luni și a venit ca o tornadă care ne dă pe spate cu zâmbetele și forța lui. Sunt o femeie fără toate doagele în ordine, îmi plac culorile și sunt mega îndrăgostită de jumătatea mea mai bună.

11 thoughts on “Cum e să fii mamă de băiat după ce ai fost mamă de fată?”

  1. Îţi recomand cartea lui Steve Biddulph, Cum să ne creştem băieţii (foarte bună) şi o carte tradusă de mine, de Michael Thompson, Crescându-l pe Cain (editura Herald) – excelentă pe tema creşterii băieţilor.

  2. Ma adaug (din nou) pe lista ta de fani :). Din tot ce ai scris se simte bucuria si multumirea ca esti mama… si de baiat. Dupa cum te stim, cred ca la 14 ani, Andrei va avea o ” cea mai tare” prietena, complice, partenera de nebunii! Iar Emily, un super model de femeie :). Felicitari, mamica de baiat si de fata! 🙂

  3. Primii șapte ani – Kay Kuzma (Editura Viață și sănătate)
    După mine este cea mai importantă carte despre educație pe care am citit-o…
    Și realizez emisiuni de educație de 15 ani… așa că îți dai seama că am citit ceva…
    🙂

    1. Am citit niste review-uri, pare extrem de interesanta. Momentan nu o gasesc la noi, dar eventual o iau de pe amazon ca mai aveam una despre frati pe lista 🙂
      Multumesc mult pentru recomandare!

    1. Am tot vorbit cu mamici de doi pe tema asta si se pare ca e foarte influentat si de cum am fost noi… Nu stiu de tine, dar eu am fost mult mai agitata la a doua sarcina. Alergam de colo colo cu Emily, incercam sa fac multe… Asa ca nu ma mai mir 😀

  4. Daca inca nu ai comandat-o, ia una si ptr mine (Primii șapte ani – Kay Kuzma) si vb apoi cum iti platesc
    Adriana, mama de (unic) baiat
    0721.806.714

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*