Acesta este subiectul seminarului organizat de catre Eu, parinte ghemotoc, Sambata, 17 Octombrie, incepand cu ora 10 in Mansarda de la Diverta Piata Romana.

Multi dintre voi probabil ca le cunoasteti deja pe fetele care impreuna formeaza de doi ani si jumatate Eu, parinte ghemotoc – Ioana Agachi si Nicoleta Capraru, doua mame, care pe langa experienta de mama sunt psihoterapeuti centrati pe persoana dar si pe mamici, evident :). Ambele au doi copii absolut minunati si culmea extrem de apropiati de varsta asa ca se vede din spatiu compatibilitatea dintre ele si mai ales se simte in cadrul tuturor evenimentelor pe care ele le sustin. Tot timpul mi-a placut felul in care se completeaza, fara a se contrazice sau sa se intrerupa, sunt chiar o echipa cum putine sunt. In plus mi-am dorit mult sa tin aproape de ele datorita unei potriviri cu noi, La Ceai cu Mamici, pentru ca ne-am lansat aproximativ in acelasi timp, la o diferenta de o luna si am crescut, si noi si ele si mai ales am ajuns sa ne sprijinim foarte mult pe parcursul ultimilor 2 ani si jumatate.

IMG_8258-300x200 IMG_8380-300x200

Atunci cand mi-au povestit despre acest seminar si care va fi subiectul, mi s-a parut o idee atat de buna incat abia asteptam sa va povestesc si am stiut de la inceput ca nu vreau sa fie doar un articol in care va anunt un eveniment, ci am vrut sa fie un interviu prin care sa aflati mai multe informatii despre conceptul acestui seminar chiar de la cele doua care l-au gandit. Motivul e simplu, este pentru prima oara cand se adreseaza ideea psihoterapiei la parinti.

Adevarul este ca de multe ori noi ca persoane poate suntem ok cu noi, dar noi ca parinti de multe ori ne simtim depasiti sau frustrati, ne dam seama ca nu mai avem atata rabdare si ca nu reactionam chiar cel mai ok in anumite situatii si atunci ai nevoie de ajutor, ai nevoie de un sfat, de o noua viziune asupra problemei si un simplu atelier de o ora nu te ajuta sa-ti raspunda tuturor intrebarilor. In schimb sedinte de psihoterapie saptamanale, te vor ajuta sa accepti mult mai usor anumite lucruri si sa reusesti sa le transformi in experiente pozitive pentru tine si copilul tau.

Stiu asta din proprie experienta, pentru ca terapia pe care am inceput sa o fac la inceputul verii, m-a ajutat sa realizez extrem de multe lucruri atat despre relatia dintre mine si Emily cat si despre mine si motivele pentru care nu am reusit sa nasc natural prima data, dar acesta deja este un subiect pentru o data viitoare. Asa ca eu am devenit fan al psihoterapiei si o recomand cu caldura oricui ma intreaba, dar cel mai bine am sa le las pe Ioana si pe Nicoleta sa va spuna mai multe informatii, intr-un mini interviu acordat special cu ocazia acestui eveniment

 

La Ceai cu Mamici (LCCM): Incepem treptat, cum a aparut Eu, parinte ghemotoc?

Nicoleta: Ideea a venit cumva intr-un firesc al lucrurilor. Suntem psihoterapeuti si ne iubim meseria, iar apoi am devenit mame, si ne-am regasit si indragostit si de acest rol. Am inceput sa ne documentam foarte mult pe aceasta tema, a dezvoltarii emotionale a celor mici, a importantei relatiei parinte-copil pentru o crestere armonioasa. Astfel am inteles cat de important este sa fii informat si pregatit cand esti la inceput de drum, atat pentru tine, cat si pentru ghemotoc, si am vrut sa impartasim toate acestea cu cat mai multi parinti. In plus, deja toti cunoscutii nostri ne adresau intrebari legat de cum ne crestem copiii si de ce am ales aceasta abordare, iar acest lucru ne-a dat incredere si curaj ca putem, prin atelierele noastre, sa contribuim atat la dezvoltarea personala a parintilor cat si la o crestere emotionala sanatoasa a viitoarelor generatii de adulti. Desigur ca partenerii si inspiratia noastra au fost atunci primii nostri copii, Horia si Zina. Iar acum,noii ghemotoci sositi in viata noastra, Liviu si Gruia, ne motiveaza sa continuam si sa ne dezvoltam si noi, dar si atelierele noastre, o data cu ei.

LCCM: Ati inceput cu ateliere de 10-15 mamici si ati ajuns dupa 2 ani sa organizati un seminar la care vor veni mai mult de 50 de mame, nu? Va asteptati sa fiti aici atat de repede, sa ajungeti sa atingeti un numar atat de mare de parinti?

Nicoleta: Raspunsul este si da si nu.
 Da, pentru ca avem foarte mare incredere in parintii zilelor noastre, care isi doresc sa fie cat mai informati si cat mai pregatiti in acest nou rol. Pentru ca suntem o generatie mult mai deschisa catre schimbare si cunoastere, care intelege ca a aduce pe lume un copil este in acelasi timp si o mare bucurie, si o mare responsabilitate. Din nou da, pentru ca avem incredere in teoria ce sta la baza atelierelor noastre, pentru ca informatiile si perspectivele pe care le oferim in cadrul atelierelor sunt extrase din cadrul psihoterapeutic, care este sustinut de nenumarate studii si zeci de ani de cercetare.
 Nu-ul vine mai degraba din faptul ca ne adresam unui segment extrem de limitat ca varsta (0-3 ani) si atunci sigur ca este mai dificil sa atragi un public foarte mare. In plus, programele noastre sunt construite pe ideea de preventie, nu pe cea de corectie, iar la acest capitol cred ca suntem inca la inceput de drum in tara noastra, si abia acum invatam sa ii acordam profilaxiei importanta cuvenita. Dar, asa cum v-ati dat seama, noua ne plac provocarile :).

LCCM: Sunteti cu adevarat Work At Home Moms! tot timpul v-am vazut la ateliere cu copiii alaturi. Ioana, tu ultimul atelier l-ai sustinut alaptand. Cum e? Ati vrea sa fie altfel? Sa fie mai profi ca in vremurile in care nu tragea nimeni de nasturii de la camasa, ci ramanea la dunga?

Ioana: Unul dintre motivele pentru care exista Eu, parinte ghemotoc este legat de a face ce ne place alaturi de copiii nostri. Zina, care a fost alaturi de mine de la primele ateliere cu ghemotoci, si acum (la aproape 4 ani) ma intreaba cand mai vine si ea cu mine la ateliere. Desi este dificil uneori sa imi pastrez concentrarea si firul rosu in timpul prezentarilor, la sfarsitul fiecarui atelier am un sentiment de implinire ca am reusit sa impart cu Liviu si/ sau Zina din placerea activitatii mele, ca ma pot vedea in alt rol si pot invata ca este important sa faca ce le place cel mai mult. Din acest punct de vedere nu as vrea sa existe o schimbare. Pe de alta parte si copiii nostri cresc si vor fi din ce in ce mai putin prezenti la atelierele noastre.

LCCM: Si acum sa intram in subiectul arzator al seminarului de sambata. Cum v-a venit ideea? Majoritatea abordeaza probleme spcifice de parenting (crize de tantrum, rivalitate intre frati, conectare etc), in nici un caz nu s-a abordat ideea de psihoterapie ca o solutie pe termen lung la toate problemele care pot aparea pe masura cresterii copiilor.

Nicoleta: Ideea ne-a venit acum mai bine de doi ani, dar iata ca acesta a fost momentul in care i-am dat aceasta forma. Plecand tocmai de la meseria noastra de baza si de la experientele cu care ne confruntam in cabinetul de psihoterapie cu clientii nostri, adulti, am inteles cat de importanti sunt primii ani de viata ai copilului si cat de importanta este relatia pe care o construim cu acesta pentru dezvoltarea sa emotionala. Am inteles cum se formeaza anumite tipare de comportament si cum ajungem ca adulti sa ne luptam sa depasim sau sa integram anumite trairi, emotii, experiente, toate in functie de tipul de relatie pe care am primit-o si am trait-o in primii ani de viata. Mai mult decat atat intelegem cat de multe provocari emotionale aduce cu sine rolul de parinte, nu doar in relatia cu ghemotocul, dar si in plan personal si in relatia de cuplu, si atunci ne dorim ca prin abordarea psihoterapeutica sa putem sa le fim alaturi prospetilor parinti, sa se inteleaga, sa se accepte si astfel sa se dezvolte impreuna cu copiii lor, intr-un mod sanatos si benefic ambelor parti.

LCCM: Care ar fi un semnal de alarma pentru parinti sa caute ajutor? Cand ar trebui sa vina la terapie?

Nicoleta: Acest moment poate fi extrem de diferit de la o persona la alta, caci totul este relativ, in functie de perceptia subiectiva, a fiecaruia. Noi am puncta insa doua situatii: prima, cand simt ca ceva nu este in regula in relatia cu copilul lor, ca lucrurile nu functioneaza asa cum si-ar dori, si a doua, cand se simt cumva depasiti de situatie, cand simt ca nu mai pot face fata singuri. Legat de momentul in sine, probabil ca cel mai indicat ar fi sa nu astepte prea mult. Cu cat lucrurile/situatiile sunt adresate intr-o faza incipienta, cu atat mai usor de gestionat, si pentru parinte si pentru copil.

LCCM: Atunci cand parintii descopera ca au nevoie de terapie, de indrumare in relatia cu copilul, e bine sa vina singuri sau in cuplu?

Nicoleta: Sigur ca cea mai buna varianta ar fi sa avem ambii parinti in cabinet, la atelier, la seminar, etc. Insa, acest lucru nu este posibil de multe ori, si motivele sunt nenumarate, dar este o alta discutie. Chiar daca vin singuri este important sa discute intre ei, sa se consulte si sa isi inteleaga reciproc pozitia, valorile si nevoile in relatia cu cel mic pentru a putea avea o atitudine consecventa fata de acesta.

LCCM: Credeti ca acum parintii incep sa devina mai deschisi la psihoterapie fata de acum cativa ani? Fata de cand ati inceput de exemplu?

Ioana: Cu siguranta fata de acum aproape 10 ani de cand am avut primul client, imaginea asupra psihoterapiei s-a schimbat foarte mult si s-a schimbat in bine – lumea este mai deschisa, mai lipsita de prejudecati, aproape ca devine o normalitate inceperea unui proces psihoterapeutic. Si la nivelul parintilor exista o deschidere mai mare si cred ca aceasta deschidere are legatura cu provocarea in plan personal pe care o aduce inevitabil ghemotocul. Pentru sine sau pentru cel mic, parintii au inceput sa caute din ce in ce mai mult psihoterapia.

LCCM: Care sunt planurile de viitor. Cat de repede ne putem astepta la un nou seminar marca Eu, Parinte Ghemotoc?

Ioana: Eu, Parinte Ghemotoc se transforma anual pe de o parte in functie de nevoile clientilor nostri, iar pe de alta parte in functie de nevoile noastre. De asta spunem noi – crestem impreuna. Noutatea acestui an ar fi implementarea programelor noastre in companii. Vom continua si seria atelierelor deja cunoscute, dar le vom da o noua structura, cel putin de la anul.

LCCM: Si ultima intrebare, poate un pic incomoda. Psihoterapeutii au nevoie de psihoterapie? Voi cum reusiti sa ramaneti echilibrate in relatia cu copiii dar si de cuplu?

Ioana: DAAAA, psihoterapeutii nu numai ca au nevoie de psihoterapie, dar sunt obligati sa aibe un numar de ore de analiza personala. Ca psihoterapeut, esti tot timpul atent la ceea ce simti in legatura cu clientii si cumva te afli intr-o analiza continua. In ceea ce priveste viata personala, psihoterapeutii sunt oameni si ei, adica ne supunem frustrarilor si enervarilor. De fapt unul dintre primele lucruri pe care le-am invatat in formarea mea ca psihoterapeut a fost ca nu sunt perfecta si nu voi fi niciodata perfecta. Important este sa ne accceptam asa cum suntem, si cu bune si cu rele. Probabil ca ce pare echilibru in jur este defapt aceasta acceptare autentica a imperfectiunilor noastre, dar si a celor din jur (sot, copii). Imbratisarea imperfectiunii este unul din aspectele pe care incercam sa le transmitem si parintilor.

Iata doar o parte din informatiile pe care le vom afla sambata la seminarul, Între lumi – părinte și copil la care va recomand sa participati pentru ca vor fi doua ore pe care sigur nu le vom simti cand au trecut. Participarea se face pe baza completarii unui formular online si este in valoare de 50 lei. Copiii sunt bineveniti si vor avea activitati dedicate pentru ei, va exista si un mic bufet cu gustari atat petru cei mari cat si pentru ghemotoci, iar bagajul de informatii cu care veti pleca de acolo va fi inestimabil. Mai multe detalii mai puteti gasi si pe pagina de Facebook a evenimentului.

 

 

In plus, Ioana si Nicoleta o vor avea ca invitata pe Dana Nalbaru, o proaspata mamica pentru a doua oara, care se pricepe de minune in a pune „Povesti pe bat”. Dana va vorbi din experienta sa despre provocarile rolului de mama si despre importanta pregatirii in acest rol.

Dupa acest seminar de sambata, le puteti gasi in continuare pe Ioana si Nicoleta pe pagina de web “Eu, parinte ghemtoc” sau pe Facebook, unde va vor anunta din timp despre toate atelierele de parenting pe care le sustin. Dintre ele as vrea sa va mentionez pe cele despre anxietatea de separare, despre agresivitatea la copii dar si despre sexualitatea la copii.

In plus pentru cei interesati de sedintele individuale de psihoterapie si consiliere parentala, aici gasiti toate datele de contact: http://euparinteghemotoc.ro/?page_id=6

Daca mai aveti si voi alte intrebari pentru Ioana sau Nicoleta, va astept cu drag comentariile mai jos si le vom adauga ulterior la acest post.

Eu sunt Ada, mamica, sotie si teoretic aceeasi crazy person dintotdeauna Imi place mult sa scriu despre tot ce-mi place si-mi displace, imi place sa alerg in picioarele goale cu fie-mea, sa ies la picnic cu jumatatea mea mai buna si imi place maxim sa fiu MAMICA. Ma bucur de timpul pe care il petrecem impreuna si abia astept sa vina si noul membru al familiei.

One thought on “Parinti echilibrati = copii sanatosi emotional [Interviu Eu, parinte ghemotoc]”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*